Fara cuvinte

Cam de 4 zile sunt fara cuvinte. Imi facusem eu planuri cum scriu vreo 5 articole in weekend si le programez sa apara asa frumos unul pe zi .. Si sambata dimineata, un SMS a dat startul vid-ului din vocabularul meu …

Sambata zic, pe la 8 si ceva asa imi baraie telefonul a SMS. In sinea mea aflata in starea beta zic ” e sambata, nu poate fi nimic urgent. Iar mi-au tras aia de la banca vreo suma si m-anunta…Poate sa astepte!” Dar parca ceva nu vibra bine… Parca ceva imi spunea sa ma uit. Si iau telefonul si citesc: ” Neata, Lili! Scuze de deranj, doar voiam sa stiu ca sunteti bine, ca nu ati fost aseara la club la Pionier. Cris” Cris, o fata draga cu care n-am mai socializat de vreo 2 luni. In sinea mea zic: E spam. Sau a innebunit Cris. Sau mai bine sa vad ce si cum. Si bag un   ” 🙂 neata. Aseara nu. Dar de ce?” Si incepe nebunia. Mi-a raspuns, am deschis televizorul si Facebook-ul si net-ul si de atunci … ma misc in reluare.

Sunt mama unei adolescente de 17 ani care a crescut cu muzica rock, care a virat-o catre DNB si Electro dar care inca vibreaza la Metallica, Rammstein sau Muse. Care acum 4 saptamani a fost in acel club asa cum merge in multe altele pentru un concert. Nu de Rock de data asta. Si eu merg la concerte… Toata lumea merge la concerte.

Si incep citesc comentarii despre satanisti drogati sau beti, si vad imaginile groazei, si vad copiii si tinerii si oamenii care au fost acolo si iar mai vad un comentariu despre “de ce s-a intamplat”, de la toti aia de stiu ei cum stau lucrurile.

Si nu imi vine sa cred ca oameni, la cateva ore de la tragedia asta se apuca ei sa scrie si sa arunce cu noroi fara sa aiba habar cine sunt oamenii aia care au trecut dincolo sau care se zbat nestiind daca sa mai ramana pe aici, sa se trezeasca din agonie si sa citeasca, auda sau vada mizeriile alea sau sa se duca dincolo dupa restul celor plecati deja.

Si dupa ce scriu ei toate astea apoi apar listele cu cine era fiecare dintre cei plecati dintre noi: elevi olimpici, arhitecti, studenti, avocati, etc…

Mi-e greu inca sa transced indignarea si, uneori, furia, dar o fac pentru cei care au nevoie de multa energie pozitiva si de putere ca sa treaca peste dimineata in care copilul nu mai vine la micul dejun, sau peste seara de vineri in care nu mai au cui sa ii spuna ” ai grija, sa nu intarzii, si mai da si tu un buzz sa stiu ca esti ok” sau sa nu mai astepte raspunsul care nu mai vine ” hai mama ca esti paranoica, n-are ce sa mi se intample.”

Pana la urma asta ne diferentiaza. Daca transmitem ura si furie vom primi ura si furie …

Multumesc Celui de Sus ca fata mea era acasa in seara aia si ma rog pentru puterea celor ramasi in urma copiilor plecati intr-o alta dimensiune. Si pentru cei care inca se intreaba daca sa mai ramana aici, cu noi astia care stim “de ce” sau sa se duca acolo sus alaturi de prietenii lor deja plecati.

Si fac ceea ce cred ca trebuie facut ca aceste lucruri sa nu se mai intample. Adica ma trezesc la viata si particip la schimbare.

Caci altfel totul va fi fost degeaba …

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s