Sindromul cozii

Zilele trecute am avut o revelatie: romanul nu poate trai daca nu sta la o coada. Zau ca nu vreau sa fiu rea dar… asta am constatat.

Cum? Uite asa, simplu. Am avut eu aceasta banuiala ba pe la concerte, ba pe la magazine proaspat deschise, dar am zis ca aia se intampla si la case mai mari. Si nu am dat atentie.

Dar in aeroport? La check-in? Care nu s-a deschis inca?

Povestea e cam asa: eram intr-un aeroport european, am ajuns mai devreme si asteptam sa se deschida ghiseul de check-in pentru zborul meu. Numarul de ghiseu era afisat pe ecrane, dar mai era vreo jumatate de ora pana sa il deschida. Scria. Alb pe albastru. M-am asezat frumos pe un scaun si imi vedeam de ale mele. In jur scaune goale o gramada, ce sa zic. Din pozitia in care ma aflam se vedea cu ochiul liber  ghiseul deci ca nu aveam cum sa ratez marea deschidere.  La un moment dat vad un tip  – de vreo 30 de ani, nu mai mult – asezandu-se in fata ghiseului INCHIS. Nu mi-am batut capul si mi-am vazut de citit. Fiecare cu pasarelele lui, zic.

Dupa ce am citit vreo doua pagini, in spatele lui era o coada de  15 persoane. Ghiseul era tot INCHIS. Am crezut ca nu vad bine. M-am mai uitat inca o data pe ecran sa vad daca s-a schimbat ceva. Nothing new!

Ideea este ca au stat oamenii inca vreun sfert de ora in picioare ca sa prinda loc in fata.

Daca omul, primul, avea vreo 50 de ani as fi zis ca are sindromul cozii din vremuri apuse si nu se poate abtine sa nu fie primul la o coada. Dar nu cred ca statuse la vreo coada pe vremea cartelei la zahar, ca era prea mic.

Ok, ca primul a avut asa un impuls sa se aseze in speranta ca nu va sta mai mult de 3 minute (ceea ce era un pic fortat dat fiind ca pe ecrane scria cam la ce ora se deschide ghiseul) sa zicem ca am priceput. Dar restul ce s-au asezat in spatele lui?  Teama ca se termina locurile in avion si merg pe scara?

Cred ca daca nu ar fi acea restrictie de a lasa bagajul nesupravegheat in aeroport, unii si-ar lasa valiza precum sacosa cu sticlele de lapte pe vremuri. “Just in case, sa nu pierd randul.”

Si nu e prima data cand vad asta la ghiseele TAROM. Deci romani.

Recunosc cu mana pe inima: eu am fobia cozii.  Fix din vremea cartelei de zahar cand ma trimitea mama sa ii tin rand si pierdeam eu timp pretios de joaca. Ca ora de intrat in casa ramanea aceeasi…Singura coada la care stateam cu oarecare liniste era cea la portocale sau banane. In rest … nu vreau sa spun ce cuvinte de drag aveam.

In concluzie: de ce as sta la coada la scaune de avion in fata unui ghiseu inchis? Degeaba, cred.

sursa foto

 

 

 

Advertisements

One thought on “Sindromul cozii

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s