De ce facem copii?

Citeam un text pe Radu F. Constantinescu – imi place cum scrie omul asta.

Nu chiar tot timpul dar in 90% din cazuri imi place. Si in textul de-l mentionez are o poveste, citez: ” Într-un cerc de “prietene” (știți genul) toate aveau copii, mai puțin ea. La un botez, se putea altfel, mama proaspetei mămici, de câteva luni bunică, vine numai zâmbet și le salută pe toate prietenele fiicei ei cu zâmbetul pe buze. Apoi o vede pe femeia noastră și îi spune din vârful acelorași buze cu care le zâmbise celorlalte:
Ce-o să faci tu, la bătrânețe, fără un copil care să-ți aducă un pahar cu apă?
Sper că n-o să-mi fie sete…”

Si asa mi-am amintit de multele discutii pe care le am cu prieteni, cunostinte, oameni despre “de ce facem noi copii?”  Si ma omoara acest concept ” facem copii ca sa ne aduca un pahar de apa la batranete.” WTF? Asta se numeste egoism dupa umila mea parere. Adica faci copii ca sa ai tot tu ceva? Candva?  Sau ca sa il trimiti dupa paine si sa duca gunoiul, cum mai auzeam pe cineva, ca doar si tu l-ai dus la vremea ta…

O fi, dar eu nu sunt de acord. Eu am facut Copilul  (cu tatal lui  – chiar daca nu mai suntem noi impreuna, il respect caci este tatal Copilului meu) pentru a creste si indruma un om care isi va alege drumul in viata asa cum simte ca trebuie sa o faca.

Pentru a avea dorinte si experiente, pentru a avea o viata, a lui si nu a mea.

Pentru a avea trairi si sentimente, pentru a  face alegeri.

Pentru a rade si a plange, pentru a se bucura sau a fi trist.

PENTRU A TRAI VIATA LUI!

Si chiar daca uneori mai derapez  in a impune copilului meu lucruri pe care le doresc eu dar nu neaparat el (ea, caci este o copila) ma straduiesc sa ma repliez repede si imi amintesc ca trebuie sa ne luam copiii asa cum sunt si nu se concentram pe a-i face asa cum ne dorim noi sa fie.

Ei sunt! Din primul moment in care pasesc in aceasta viata EI SUNT! Iar datoria mea este sa ii calauzesc pasii pe drumul pe care si-l alege si sa fiu acolo cand are nevoie de mine si sa stie ca oricand si oricum cat traiesc pe acest Pamant voi fi acolo langa ea. Fara sa ma bag in fata la scena, dar sunt acolo. Si daca ma striga o aud!

Si daca imi va fi sete la batranete o sa dorm langa chiuveta ca sa imi fie apa pe aproape!

Si daca va fi Copila mea acolo sa imi intinda paharul inseamna am reusit sa ii fiu mai mult decat parinte! Am reusit sa ii fiu si mama si prietena ! Si nu pentru ca ii scrie in Job Description!

Eu ma duc la mama, nu doar ca sa ii duc un pahar cu apa, ci ca sa mai bem o cafea si sa mai povestim!  Si sa ne mai si certam din cand in cand ca face bine la ten 🙂

Nici eu n-am in Job Description paharul cu apa!

Te iubesc, Copila! Te iubesc, Mama!